Si poate ll

Si poate nici nu o sa iti dai seama , cand intr-o seara,mergand spre casa,ridici capul si dupa tot ce ai vazut pana atunci nimic nu te mai misca cu adevarat.

                                                                                                                                                         

Si poate crezi ca e nimic nu mai e la locul lui

.                                                                 

Si poate ai avut curaj sa crezi ca poti.                                                                     

 Si poate te-ai tot gandit si nimic nu mai face sens                                                                              

Si poate ca tot ce ai invatat pana acum te-a invatat cat de putin stii cu adevarat.     

Si poate ai gresit si tu  

Si poate am gresit si eu

Si poate reusisem sa  gasim un loc unde totul era natural si toata dezordinea realitatii era mai mult decat suportabila,unde  nimic nu era prea greu,nici o distanta prea mare si cel mai greu de suportat era trecerea timpului pana cand regasirea in ochii celuilalt te facea sa te simti acasa, unicii locuitori al propriului Eden

.

Si poate am lasat peisajul sa ne fure,dar calatoria a meritat cu siguranta.

Si poate singurul mod in care poti sa intelegi intru totul o anumita durere este sa e lasi consumat de ea.

Si poate nici macar acum nu imi dau seama cum s-a ajuns aici, cand acel intangibil "noi"  s-a zguduit. 

 

Si poate nici nu conteaza cu adevarat cat tot ce a fost si ce o sa mai fie ,sunt doar subpunctele unor concluzii la care am  cu pasi marunti, din aproape in aproape condusi de propriile alegeri.

Si poate e usor sa pasezi vina 

Si poate ca asta e momentul in care linistea asurzitare a nimicniciei de care ma incojurasem a devenit de nesuportat .

Si poate aceleasi ore care iti ofereau liniste au altfel de gust acum.

Si poate ai trait momentul cand in mijlocul furtunii in care te adanceai, experimentezi un moment de calm absolut.

Si poate o sa stam acolo, tinandu-ne de mana , privind totul cum arde in jurul nostru.

Si poate asta e ce mai grea lectie pe care o avem de invatat.

Si poate o sa vina o zi, in care o sa iti intalnesc surasul, si mirosul imbratisarii tale o sa ma aduca

 inapoi acasa

Si poate ca e timpul sa ma opresc .

Si poate a trebuit sa te sacrific pe tine pentru a ajunge cu adevarat la mine.

Si poate nu eram pregatit pentru schimbul asta.

Si poate

Si poate nici nu o sa iti dai seama,cand intr-o seara,mergand spre casa,ridici capul si in loc de nori de poluare ,cabluri si panouri luminoase,in loc de beton si gri,ridici capul si vezi lumina.si nu doar una,multe chiar.
Si poate o sa ti se pare ciudat cand in loc de claxoane si zgomot de masini,urlete si injuraturi,muzica proasta  si zumzetul cotidian ,o sa fie dimineata,o sa deschizi ochii si o sa auzi o liniste apasatoare si linistitoare.
Si poate toate astea nu fac mare sens in toata avalansa de ganduri care iti trec prin cap in momentul asta .
Si poate nici nu te-ai gandit de doua ori la asta.
Si poate nici macar nu iti pasa.
Si poate toate se intampla cu un motiv care nici macar nu trebuie inteles in momentul asta.
Si poate de data asta totul o sa iasa bine.
Si brusc in universul meu s-a instaurat un pic de panica.Soarele imi ardea oarecum retina dupa o noapte de intuneric.Eram confuz si putin pierdut in timp ce ea se apropia cu pasi rapizi,un pic reticenta dar in acelasi timp foarte sigura pe ea.
Si poate e doar in capul meu.
Si poate nu are nici o treaba cu realitatea.nu e ca si cum nu s-a mai intampalt asta pana acum.
Si poate erau substantele din corpul meu care inca se jucau cu perceptia mea asupra realitatii.
Si poate totusi se poate.
Si nu a trecut mult pana cand diminetile mele nu mai erau atat de singuratice si oboseala mea era oarecum mult mai poetica stiind ca ma cu cine sa o impart.
Si asa treceau orele,si au curs randuri peste randuri de aberatii si nimicuri care oarecum reuseau sa se implateasca si sa formeze un morman imes de nimic anume plin de acel ceva pe care nu prea poti sa pui degetul,nu il poti definii,dar cu siguranta stii ca este acolo.
Si poate ca acum e timpul sa fac ceva.
Si poate e ceva mai mult acolo.
Si poate chiar o sa pot sa zambesc.
Si avand in vedere ca distanta nu era una mare,dar nu era nici neglijabila,era oarecum enervanta,frustranta si realmente idioata.
Si au trecut zile frumoase,si nopti pline de mai multe nimicuri,de momente impartasite in intimitate,si momente aruncate pe masa in vazul tuturor.
Si nici pana in momentul asta nu imi dau seama exact cu s-a ajuns aici,dar cred ca stii lafel de bine ca mine ca poate acum e momentul sa urlii cat de tare te tin plamanii,sa lupti,sa lovesti in stanga si in dreapta,sa bei multa cafea,sa scuipi,sa musti,sa zgarii ,sa minti,sa tragi cu dintii,sa faci tot ce e omeneste posibil ca toata treaba asta sa nu fie in zadar.
Si poate ca ceea ce ai cautat toata viata e chiar in fata da,dar nu il vezi de propria persoana,de propriile interese,si de propria agenda.
Si poate e timpul sa schimbi ceva.
Si poate schimbarea e inevitabila si ireversibila.
Si poate nu ai curaj.
Si cand ma gandesc cum e cand simti ca poti sa faci tot,cand te vezi trecand peste canioane si vezi cat de usor pulverizezi pereti de parca nici nu au fost vreodata acolo,
Si nu e tocmai simplu sa recunosti ca poate toata treaba asta nu e pentru tine.
Si stiu ca nu sunt usor de suportat toate gandurile astea .
Si poate acum te intrebi daca toata treaba asta este cu ,despre si pentru tine.
Si poate sunt intrebari la care nici macar nu vrei sa stii raspunsul.
Si poate m-am saturat sa stau sa astept sa imi vina randul si vreau sa ma urc cu picioarele pe masa si sa strig ca toata treaba asta nu e ok.
Si poate am exagerat putin.
Si poate nu.
Si poate acum e momentul ala cand te uiti pe geam,se aude totul mai clar si dintr-o data fara motiv totul face sens.
Si poate toata asta te sperie.
Si poate intr-o dimineata o sa te rezesti zambind fara sa stii de ce.
Si poate,toate astea sunt mai aproape decat crezi.

everything is different now

si a inceput totul din ambitia mea prosteasca de care dau dovada de fiecare data mai mult si mai mult.nu stiam prea multea si sincer nici nu ma interesa deoarece in momentu ala nu stiam de ce o faceam.dar am schimbat 2 vorbe si spontaneitatea ma lovit peste fata ca o lovitura la care nu te-ai astepta niciodata,fiind total nepus in garda.si m-am gandit ca o noapte pierduta nu inseamna prea mult cu atat mai mult cat somnul a fost tinut la distanta cu extreme dibacie si maestrie.a doua zi,deja zambeam .si tot asa fara sa imi dau seama treceau zile pe langa noi si era din ce in ce mai antrenant.in mintea mea tabloul se contura mai frumos ca in realitate,dat fiind prostul obicei pe care il am de a supraevalua lucruriile in capul meu ca totul sa arate mai frumos.foarte multe cuvinte nu sunt de spus pentru ca nu cred ca as putea sa le gasesc vreodata pe cele potrivite din simplu motiv pentru ca nu exista in vocabular .e o stare de spirit si nimic mai mult.cred ca nici nu ai idee de ce si cate poti face si asta e oarecum mai bine,pastrandu-ti astfel puritatea si nivelu de infatuare la nivel minim.si nu imi explic de ce dar ma simt responsabil oarecum pentru tine,si pentru binele tau.nu iti datorez nimic dar simt ca trebuie sa o fac.nu,nu simt.stiu ca trebuie sa o fac.motivul nu imi este cunoscut dar sincer nici nu imi pasa prea tare.nu vreau sa ajung sa vad cum lumea din jur iti fura sclioirea din ochi si imi e frica de momentul in care o sa se intample asta.urasc situatia de fata,urasc ca imi e de multe ori dor de tine,urasc ca nu mai vorbim si suntem practic straini.imi e dor de cum ma faceam sa ma simt pentru ca saptamanile alea am fost chiar fericit.nu imi place ca sunt dat la o parte de altii fara drept de apel .in mare parte urasc situatia de fata si daca as putea,as vrea sa dau timpul inapoi sa fie totul lafel.